De acum, cea mai frumoasă stea
Strălucește veșnic pe cer,
Veghează de sus asupra noastră.

Veșnic viu în inimile noastre!
Amintirea ta e lumina ce ne călăuzește pașii.

Fie ca Dumnezeu să te odihnească în pace.
Liniștea veșnică să-ți fie alinarea sufletului.

Departe de ochi, aproape de inimă.
În veci neuitați și iubiți, veți rămâne mereu cu noi.

Atât de aproape și totuși atât de departe!
Rămas bun, dar niciodată uitat.

Nu mă căutați aici,
Sunt în fiecare zâmbet, în fiecare lacrimă, în fiecare amintire.

Din întreaga noastră viață,
Ce-am trudit pe-acest pământ,
Rămâne crucea ca amintire
Și iubirea noastră fără sfârșit.

N-am vrut să plec de lângă voi,
Dar viața m-a chemat acolo unde doar îngerii pot ajunge.

Ai plecat precum o stea
Ce a luminat viețile noastre,
Dar strălucești acum pe cerul etern.

Dacă sufletul meu, Doamne,
Prea devreme Tu l-ai chemat,
Mângâie-i pe cei rămași,
Cu iubirea Ta cea sfântă.

Să te iubim a fost un dar,
Să te uităm, o povară imposibilă.

În acest loc de liniște veșnică,
Odihnește sufletul celui ce ne-a fost lumina vieții.

Trăiești ca să înveți iubirea,
Morți pentru a renaște în veșnicie.

Speranța noastră este în ceruri,
Acolo unde viața nu cunoaște sfârșit.

Cad stelele una câte una,
Dar lumina lor rămâne.
Așa rămâi tu în inimile noastre.

Învață de la viață că totul trece,
Dar lasă în urmă amprenta iubirii.

De mi-ai fi spus „vino cu mine”,
Aș fi mers fără întrebări,
Să ne odihnim împreună,
Pentru o veșnicie.

Doamne, fă-i nemuritori
Pe cei care ne-au dăruit viață.

E pământul tot mai greu,
Despărțirea tot mai dureroasă.
Sărut mâna, Tatăl meu,
Sărut mâna, Mama mea.

Viața e o călătorie,
Moartea, o poartă spre veșnicie.
Ne vedem acolo unde iubirea nu se sfârșește.

Sub acest pământ rece,
Se odihnește un suflet cald,
Care va trăi mereu în inimile noastre.